O vila cu prestanta, in Cismigiu

Descriere

Un cartier cat un roman! Cel mai vechi parc din Bucuresti a adunat in jurul sau strazi cu povesti, licee de renume de o parte si de alta a sa ( Sava si Lazar), dar si case frumoase, asa cum se faceau odata!
Intre cele doua razboaie, un domn si-a vandut vila din statiunea Carmen Sylva ( Eforie Sud de astazi) si a cumparat casa abia construita de catre antreprenorul arhitect Gh. Popoff, pe baza planurilor arhitectului Jean Valeanu, casa in care s-au nascut cei doi fii ai sai, in 1937 si 1939. Casa nu a fost niciodata nationalizata, a fost iubita si ingrijita de trei generatii, lasand in urma multe amintiri frumoase. Este incadrata ca si monument istoric clasa B, ceea ce ii aisgura dainuirea in timp, precum si sansa la o noua viata, data de familia pe care o cautam acum, sa preia povestea.
Construita in stil art deco, cu toate elementele originale de arhitectura si finisaje conservate de-a lungul timpului, casa este inconjurata de o frumoasa si intima gradina, cu o varietate mare de plante si arbusti, pe care proprietarii o admirau de pe terasa generoasa cu iesire din dining, terasa ce gazduia partide de bridge si canasta, in serile racoroase de vara.
Casa dispune de un demisol inalt, cu stalpi si grinzi de beton, ce asigura soliditatea acesteia, fiind flancata si de cele doua scari ale acesteia, cea principala si cea de serviciu. La demisol regasim garajul, cu acces in casa, sala centralei, camara si camera de vinuri, spalatoria casei si toaleta pentru menajera, camera menajerei sau atelier mai tarziu si o bucatarie pentru menajera. Demisolul are acces si catre curtea din spate. Parterul este inalt, somptuos si este perfect organizat pentru o casa ce se respecta: la intrare ne intampina un vestibul si toaleta pentru oaspeti, un hol de primire si de luat masa, cu iesire pe terasa mare, o camera de zi si un birou, ce comunica intre ele prin usi cu geamuri de cristal fatetat. Biroul cu biblioteca integrata a folosit tuturor generatiilor ce au locuit casa, acestia fiind ingineri, doctori, academicieni. Din sala de luat masa se desprinde un hol cu acces in bucatarie, camara si birou. Bucataria are o usa de acces si catre scara de serviciu, pentru menajera. Soba de gatit, orginala, de provenienta nemteasca, ca de altfel majoritatea acareturilor din casa, a ascultat multe povesti si a incalzit mancaruri rafinate, de-a lungul vremii.
Tot din holul central cu multipla folosinta se desprinde scara interioara a casei, ce spune multe despre eleganta vremurilor, ea insasi fiind piesa centrala de decor a proprietatii. Urcand, etajul ni se infatiseaza cu un hol larg, luminos, cu acces la o a doua terasa, de unde se vad acoperisurile cartierului pana in zare, hol din care se intra separat in fiecare camera, lucru rar intalnit incasele din perioada interbelica. In functie de nevoile de locuire, etajul poate avea 3 dormitoare, sala de baie amenajata in stil art deco, putand deservi toate cele trei camere sau doar domitoarul matrimonial, avand doua usi de acces, una de pe un hol mai mic, cu acces si spre scara de serviciu.
La mansarda, o camera mica, plina de vechituri fermecatoare se continua cu podul inalt, care parca te indeamna sa il transformi intrun loc pentru tras sufletul.
O casa armonioasa, cu toate incaperile clar delimitate, ajutate de spatii de depozitare si holuri secundare, pentru intimitatea accesului, cu anexe administrative atat de utile si pe care nu le mai gasim astazi, in casele nou construite.
O casa pentru suflet, o comoara rara, ascunsa pe o intrare linistita, cu cantec de mierle dimineata, un loc in inima orasului, de unde iti poti auzi bataile inimii.
Hai sa o vezi!
Povestea Casei în Date
1936: Construcție finalizată pentru o familie de industriasi
1940-1944: Adăpost antiaerian în demisol
1950-1989: Singura casă ne-naționalizată din cartier
2001: Recunoaștere oficială ca monument istoric
2025: Primul transfer de proprietate în 89 de ani